EMPATIA LA JOB CÂT DE MULT CONTEAZĂ?

Cu siguranță că în lista voastră de cunoscuți se află cel puțin un coleg super inteligent care, după ce a fost promovat, a eșuat lamentabil... Sau... poate... un coleg care nu promitea foarte mult, însă care, după ce i s-a dat aceeași șansă, a scris o frumoasă poveste de succes.... Spre surprinderea tuturor?! Nu?!

Care este ingredientul secret care îi face pe unii să se descurce mai bine decât ceilalți? E suficient să fiu cel mai bun în ceea ce fac? Cât de importante sunt inteligența emoțională, logica afectivă, inteligența socială, intrapersonală sau interpersonală* în această ecuație?

Dincolo de orice controverse legate de mix, proportii și importanța ingredientelor pentru succes, un lucru pare să fie cert: să fii cel mai deștept din cameră nu îți aduce prea multe beneficii. Ba, mai mult... Dacă te bazezi doar pe aceasta s-ar putea ca reușitele tale să fie numărate... pe degete.

Cu ce completăm, așadar? 

Gândește-te puțin la oamenii care te-au influențat: mama, tata, soțul, soția, șeful, tipul acela cool de la televizor... Ce caracteristici apreciezi cel mai mult la ei? Scrie-le. Acum dacă te uiti cu atenție la răspunsurile tale vei vedea că niciunul nu se referă la IQ... Lucrurile importante, care ne rămân aproape de suflet, precum ambiția, viziunea, controlul, disponibilitatea, empatia aparțin exclusiv inteligenței emoționale.

Ce este însă EQ și cum poți deveni mai inteligent din punct de vedere emoțional?

Inteligența Emoțională reprezintă capacitatea de a conștientiza, controla și manifesta emoțiile personale, respectiv de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod eficient și empatic. Aceasta înseamnă că ai abilitatea de a recunoaște cu precizie emoțiile și sentimentele atunci când se întâmplă, că îți poți folosi sentimentele într-un mod constructiv, că înțelegi și simți emoțiile, gândurile și motivațiile celor din jur, dar și că ai capacitatea de a inspira și influența persoanele din jur.

Este important să știm că, deși suntem mărginiți de IQ, EQ-ul se poate dezvolta. Putem să ne cunoaștem mult mai bine, să ne punem emoțiile la lucru atunci când trebuie, dar și să le strunim când ne fac rău, să înțelegem emoțiile, gândurile și motivațiile celor din jur, să îi inspirăm și influențăm, să ne creștem unii pe ceilalți. Succesul în interacțiunile sociale este un semn distinctiv al inteligenței emoționale, construit pe empatie. Fără empatie, este imposibil să susținem relații pe termen lung. Așa că, de această dată ne vom opri mai atent asupra acesteia.

Am întâlnit de-a lungul carierei numeroși colegi lipsiți de empatie. E dificil să lucrezi cu oameni care nu sunt dispuși să îți înțeleagă motivele și opțiunile și care creează tensiuni din cele mai mici lucruri. Pe de altă parte am avut și marele noroc să am colegi și șefi la polul opus.

Să pornim de la un fapt: Nu oricine poate fi empatic.

Să fii empatic nu este doar despre a simți emoțiile celuilalt, nu este despre a fi rațional în înțelegerea situației și a aplica rețete ca la carte, fără a lua în considerare sentimentele celui cu care vorbești. Empatia este despre a vedea lumea celuilalt prin ochii lui, luând în considerare trecutul, experiențele și valorile acestuia, este despre a-l aprecia pe celălalt pentru ceea ce este, fără prejudecăți și fără a filtra motivațiile acestuia prin propriile motivații, este despre a îi înțelege sentimentele și a comunica înțelegere, înțelegere filtrată atât rațional, cât și emoțional.

Se spune că IQ-ul te ajută să iei un job, însă EQ-ul te ajută să îl păstrezi.

Cum facem așadar pentru a ne antrena empatia?  

Am un amic cu un tic verbal: „Știu!” Ori de câte ori încerc să spun ceva Știe… iar mie efectiv mi se blochează toate sinapsele... Nu găsesc nicio cale să continui dialogul și orice încercări de a-l vindeca par să fie sortite eșecului.

Așa că primul pas către antrenarea empatiei care îmi vine în minte este să ne spunem mai des nu știu. E greu… în mediul acesta de experți și profesioniști în care am crescut…. Dar adevărul e că nu știm nimic despre motivația celorlalți până nu depunem eforturi să aflăm. Cum facem însă aceasta?

-> Ascultăm activ – fără telefon, fără a ne gândi la ale noastre, fără a judeca și fără a trece tot ce spune celălalt prin filtrul experiențelor personale. Deci fără ce aș face eu? În schimb..
-> Ne gândim la lucrurile pe care le avem în comun cu acea persoană și
-> Încercăm să vedem lumea prin ochii ei.
-> Nu ne grăbim să tragem concluzii
-> Ascultăm și
-> Suntem atenți la micro-gesturi…
-> Confirmăm din când în când că luăm parte la discuție (sigur, da, uuu) și
-> Încadrăm, apoi, sentimentele într-o categorie (văd că esti supărat în legătură cu această schimbare…) Chiar dacă nu o facem corect, interlocutorul nostru ne va corecta.
-> Punem întrebări deschise pentru ca celălalt să poată oferi mai multe detalii… nu pentru a oferi soluții, ci
-> Pentru a-l ajuta să le găsească singur

Atenție, însă! Empatia nu este doar pentru probleme. Orice discuție despre hobby-uri, despre ce am făcut aseară, despre vacanțe, oferă informații despre ce este important pentru ceilalți, ajută la construirea unor relații solide, îmbunătățește, indirect, mediul de lucru, crește încrederea și productivitatea. Investiți, așadar, cu perseverență în dezvoltarea ei!

 

*ex. Daniel Goleman – Inteligenta Emotională; Inteligența socială. Noua știință a relațiilor umane, Theodule Ribot si Gustave Le Bon – Logica afectivă – un alt tip de logică!, Howard Gardner – Inteligențe Multiple.