Munca de noapte – prevederi esențiale din Codul Muncii

Munca de noapte Codul muncii

Fie că vorbim despre un program de zi sau ne referim la munca de noapte, sănătatea și securitatea în muncă a salariaților se situează în prim plan. Totodată, este important să avem în vedere că, deși legislația prevede reguli ce asigură perioadele de repaus necesare angajaților, acestea nu vizează și menținerea echilibrului familial și social.

Potrivit considerentelor în baza cărora Directiva 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru a fost adoptată, „Studiile au demonstrat faptul că organismul uman este mai sensibil noaptea la perturbațiile de mediu și la anumite forme solicitante de organizare a muncii și că perioadele lungi de muncă de noapte pot afecta sănătatea lucrătorilor și pot periclita securitatea la locul de muncă”.

Munca de noapte - Codul Muncii

Condițiile de încadrare în categoria „salariatului de noapte”

Pentru ca angajații să poată beneficia de toate drepturile prevăzute în Codul Muncii privind munca de noapte, este importantă analiza condițiilor prin care angajații unei companii se încadrează sau nu în categoria „salariatului de noapte”.

Această categorie include salariații cu un program de lucru de cel puțin trei ore în intervalul 22:00 – 6:00 sau cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru. Așadar, se discută despre două situații, prima referitoare la timpul zilnic de muncă și a doua privind timpul lunar. De exemplu, chiar dacă programul de muncă al unui angajat ar fi în anumite zile până la orele 00:00 (CIM cu normă întreagă), limita celor trei ore minime din programul zilnic nu ar fi atinsă. Însă, dacă în timpul lunar de muncă, orele de muncă depășesc limita de 30%, atunci angajatul se încadrează în categoria „salariatului de noapte”.

Totodată, amintim importanța articolului 126 lit. a) și b) din Codul muncii care menționează că salariații de noapte beneficiază:

  • fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază”;
  • fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru”.

Cu alte cuvinte, prin raportare la scopul Directivei care stă la baza art. 125-128 din Codul Muncii, este de preferat ca programul de lucru să fie diminuat, în zilele în care salariatul are o activitate de cel puțin trei ore de muncă în intervalul orar 22:00 – 6:00 asigurându-se astfel un nivel de protecție superior.

Aspecte prevăzute în Codul Muncii prin transpunerea Directivei 2003/88/CE

Durata normală a timpului de lucru

Conform articolului 125 din Codul Muncii, Durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal”.

Încadrarea corectă în categoria salariaților de noapte vizează și munca suplimentară, asta pentru că nu se poate depăși media de 8 ore pe zi. Dacă luăm în considerare și repausul de 60 ore consecutive (48 săptămânal + 12 zilnic), este dificil de stabilit un program care să includă, în intervalul de referință de 3 luni calendaristice, atât muncă de noapte, cât și suplimentară.

Munca de noapte - Codul muncii

Munca de noapte în condiții speciale

Potrivit Codului Muncii, Durata normală a timpului de lucru pentru salariaţii de noapte a căror activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă nu va depăşi 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore”.

Aspectul stipulat la Art. 125 a fost preluat din dispozițiile Directivei care atestă faptul că „lucrătorii de noapte a căror muncă implică riscuri speciale sau tensiuni fizice sau mintale deosebite să nu muncească mai mult de opt ore pe parcursul unei perioade de 24 de ore în care efectuează muncă de noapte”. Pe de altă parte, este precizat că toate statele membre au posibilitatea de a reglementa prin legislația internă lista locurilor de muncă vizate și astfel, a fost adoptată sintagma „condiții speciale sau deosebite de muncă”, limitând domeniul de aplicare.

Obligația examenului medical pentru munca de noapte

Tot Art. 125 din Codul Muncii prevede că „salariații care urmează sa desfășoare muncă de noapte în condițiile art. 125 alin. (2) sunt supuși unui examen medical gratuit înainte de începerea activității și, după aceea, periodic”.

Trebuie menționat că acest aspect acoperă situația în care munca de noapte este prevăzută în contract din momentul angajării. Astfel, fișa factorilor de risc profesional trebuie să includă și obligativitatea derulării unui examen medical.

În același timp actul normativ menționează și cazul în care Salariații care desfășoară munca de noapte și au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuți la o muncă de zi pentru care sunt apți”.

Munca de noapte în cazul femeilor gravide și minorilor

Art. 128 din Codul Muncii prevede că Femeile gravide, lăuzele și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte”. Astfel, această categorie a salariatului de noapte poate presta muncă de noapte, însă implică exprimarea acordului lor și confirmarea medicului specialist privind condiția de sănătate.

Munca de noapte în cazul minorilor

Referitor la minori, interdicția este expresă, așa cum reiese din Art. 128 al Codului Muncii Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte”.

Așadar, munca de noapte este strict interzisă în cazul minorilor, pe toată durata intervalului orar 22:00-6:00.

Sursă foto: freepik.com

Servicii HR

Ultimele joburi

301 Moved Permanently

Moved Permanently

The document has moved here.

Noutăți